Casa Gheorghe Tătărescu din București: între reprezentare politică și continuitate culturală la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, o vilă modestă ca scară, dar profund încărcată de sens, păstrează amprenta unei epoci tumultoase și a unei personalități care a traversat cruciadele politicii românești. Casa Gheorghe Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19, transcende însă statutul simplu de reședință; este un depozitar tacit al unei istorii imperfecte, un spațiu care a fost atât sanctuar al puterii, cât și martor tăcut al rupturilor profunde. În această coloană de zid și lemn trăiesc discursurile unei elite interbelice ce nu și-a anulat contradicțiile, iar astăzi, prin transformarea sa în EkoGroup Vila, continuă un dialog între trecut și contemporaneitate, între memorie și redefinire.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința discretă a unui prim-ministru la EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu se întrepătrunde cu spațiul modest și elegant al unei vile care a reflectat nu o dorință ostentativă, ci o cultură a puterii temperate. Departe de fast și excese simbolice, această locuință a fost un refugiu cu biroul premierului amplasat discret la entre-sol, un spațiu al deciziei cu echilibru atent ținut între lumea privată și rolul public. Astăzi, casa transcende condiția de simplă reședință, fiind redescoperită ca EkoGroup Vila – un spațiu cultural contemporan ce respectă continuitatea și stăruința memoriei, fără a o remodela sau minimaliza (EkoGroup Vila).

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Politician cu o biografie marcată de ambiguitate și sensibilitate către mecanismele reprezentării, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un actor esențial al României interbelice. Fără a se confunda cu pictorul Gheorghe Tattarescu al secolului XIX, prim-ministrul a fost un jurist preocupat de reforma electorală autentică, un lider care, deși adept al „datoriei” și al unei etici sobre, a contribuit totodată la erosia democratică prin întărirea executivului și prerogativele extinse ale statului în anii ’30.

Intrat în Partidul Național Liberal în 1912 și parlamentar după Marea Unire, cariera sa oscilează între modernizare administrativă și compromisuri politice, inclusiv relația tensionată cu regele Carol al II-lea, dictatura regală și ulterior primirea unei poziții diplomatice la Paris. Pragmatismul lui se vede și în al doilea mandat de prim-ministru, marcat de crize teritoriale și presiuni externe, culminând cu cedările teritoriale din 1940. Postbelic, în România aflată sub influența sovietică, Tătărescu încearcă o reinventare politică, dar vocea sa devine treptat anacronică după instaurarea regimului comunist.

Casa ca extensie a puterii temperate și a vieții private

Casa pe care a ales-o Gheorghe Tătărescu drept domiciliu reflectă ethosul său politic și social: un spațiu modest ca dimensiuni, dar simetric, luminoasă și rafinată în detaliu, cu o proporție atent calibrată. Spre deosebire de fastuoasele palate ale contemporanilor săi, această vilă nu-și propune să afirme puterea prin mărime, ci prin echilibru și restraintă. Biroul premierului, situat la entre-sol cu intrare laterală discretă, este un martor al ethosului său: puterea nu se etalează, ci se exercită cu măsură. De asemenea, grădina peisageră, protejată de privirile exterioare, oferă o clipă de liniște concepută în spirit mediteranean, un spațiu intim atât pentru viața de familie, cât și pentru dialogurile subtile ale elitei interbelice.

Identitatea arhitecturală: între mediteranean și neoromânesc

Proiectul casei este o sinteză rafinată a două stiluri ce definesc spiritul Bucureștiului interbelic, un melanj elegant între influențe mediteraneene și elemente neoromânești. Inițial concepută de arhitectul Alexandru Zaharia, vila a beneficiat, ulterior, de revizuirea atentă a lui Ioan Giurgea, colaborator apropiat al acestuia, între 1934 și 1937. Fațada casei se distinge prin portaluri inspirate de spiritul moldovenesc și prin coloane filiforme, fiecare tratată distinct, dar păstrând unitatea stilistică. Simetria rigidă este evitată în favoarea unui echilibru viu, o invitație subtilă la mișcare și reflecție.

• Șemineul artistic realizat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, este o prezență centrală în interior, îmbrăcat de o absidă cu accente neoromânești, o inovație care a influențat alte construcții din epocă.
• Finisajele de excepție: parchetul din stejar masiv cu esențe diferite, feroneria din alamă patinată, ușile sculptate cu sobrietate, toate confirmă o atenție deosebită pentru calitate și detaliu.
• Organizarea spațiului reflectă logica aristocratică interbelică: un living deschis către grădină, bucătărie separată la entre-sol și camere aerisite pentru fiecare membru al familiei.

Arethia Tătărescu: linia culturală discretă, dar decisivă

În ecuația Casei Gheorghe Tătărescu, rolul Arethiei – cunoscută drept “Doamna Gorjului” – este fundamental. Nu doar o prezență familială, ea a fost un factor cultural activ, implicat în binefacere, în renașterea meșteșugurilor locale și în sprijinul artei românești, inclusiv al lui Constantin Brâncuși. Strânsa sa relație cu sculptori ca Milița Pătrașcu reflectă o sensibilitate artistică profundă, care a condus la o interpretare estetică coerentă a vilei, menită să nu devină nici opulentă, nici prăpăstioasă, ci un spațiu delimitat prin echilibru și distincție. În dosarele de autorizare, Arethia apare ca beneficiara oficială, ceea ce releva implicarea ei directă în păstrarea unui anumit standard cultural și etic.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a spațiului

Prăbușirea lui Gheorghe Tătărescu în 1947 și instaurarea regimului comunist marchează o ruptură profundă în destinul casei. Dintr-un simbol al puterii moderate și al culturii elitei, casa devine un obiect dezvoltat de o nouă ideologie care condamnă orice urmă a vechii ordini. Naționalizată și transformata adesea în spațiu cu funcțiuni administrative sau locative necorelate cu spiritul inițial, vila suportă o degradare fizică și simbolică lentă, care împovărează memoria locului. Finisajele originale se deteriorează, relația interior-exterior este ignorată, iar grădina pierde nuanța ei mediteraneană.

Astfel, spațiul – odată martor al întâlnirilor cu personalități ca Nicolae Titulescu, Martha Bibescu sau Carol al II-lea – devine un fundal mut, fără narațiunea pe care o construise vreme de decenii.

Tulburările post-1989 și căutarea unui echilibru

După căderea comunismului, Casa Tătărescu intră într-o etapă care reflectă contradictoriile tranziției: pe de o parte, șansa recuperării unei comori arhitecturale și istorice; pe de alta, intervenții nehotărâte, deseori controversate. Proprietatea trece prin mâinile unor persoane precum Dinu Patriciu, a cărui dublă identitate de arhitect și om public a ridicat probleme legate de transformările nereușite din interior. În această perioadă, vila a găzduit un restaurant de lux, fapt perceput ca un afront la adresa spiritului inițial și a memoriei spațiului, motivând critici acerbe.

Ulterior, o companie străină a inițiat lucrări de restaurare mai respectuoase, orientându-se spre redobândirea proporțiilor și detaliilor definitorii ale proiectului Zaharia-Giurgea. Acest proces de readaptare este revelator pentru maniera în care România contemporană își reconsideră raportul cu patrimoniul: învățând din greșeli, dar și acceptând complexitatea trecutului.

EkoGroup Vila azi: continuitate și responsabilitate culturală

Sub numele de EkoGroup Vila, Casa Gheorghe Tătărescu a găsit o nouă vocație. Ea nu mai este reședința exclusivă a unei elite, ci un spațiu cultural cu acces controlat, un loc în care memoria colectivă se întâlnește cu prezentul fără riscul de a fi trădată sau banalizată.

Organizarea accesului pe bază de bilet, condiționată de evenimente și programul stabilit, indică însă o abordare responsabilă, care refuză exploatarea comunitară necontrolată, păstrând integritatea și solemnitatea locului. Vila devine astfel un act de memorie vie – un nod între epoci, idei și experiențe, în care vizitatorul este invitat să redescopere o arhitectură despre putere în discreție, o familie despre aerul culturii și un politician despre multiple fațete ale istoriei românești.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu și EkoGroup Vila

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, de două ori prim-ministru al României, un lider important al Partidului Național Liberal și o figură marcantă a vieții politice interbelice și imediat postbelice, complex, între modernizare și compromisuri.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministrul, este distinct de pictorul Gheorghe Tattarescu (secolul XIX). Confuzia este frecventă, dar cei doi aparțin unor epoci și domenii diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Un amestec precoce între arhitectura mediteraneană și elemente neoromânești, proiectată inițial de Alexandru Zaharia și rafinată de Ioan Giurgea, cu detalii artistice semnate de Milița Pătrașcu, care aduce un modernism temperamental cu rădăcini locale.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia a fost beneficiara oficială și factorul cultural discret, dar decisiv, care a supravegheat echilibrul și bun-gustul în proiectarea și amenajarea vilei, implicându-se în relațiile artistice și sociale care au dat culoare spațiului.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  În prezent, Casa Gheorghe Tătărescu funcționează ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural deschis publicului cu acces pe bază de bilet, păstrând autenticitatea arhitecturală și rolul său ca depozitar al memoriei istorice și culturale.

Intrarea în Casa Gheorghe Tătărescu oferă oportunitatea rară de a parcurge o cronică materială a unei epoci și a unei biografii cuprinsă între spații sobru proporționate și detalii încărcate de semnificații. Este o invitație spre o reflecție asupra memoriei, asupra responsabilității de a întreține spații care spun istoria nu numai a oamenilor, ci și a timpului ce le-a modelat. Așa cum vila a navigat de la discreția puterii interbelice la degradare și ulterior la recuperare atentă, vizitatorul este invitat să participe la acest dialog între vechi și contemporan.

Pentru a păși în acest spațiu și a trăi pe îndelete experiența lui, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila și să programați o vizită care să vă conecteze cu o pagină esențială a Bucureștiului interbelic, rămânând totodată ancorată în prezent.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.